Dispraxia la copii și adulți: cauze, simptome și metode de prevenire
Vizualizari: 23Produse asemanatoare: Covor ortopedic pentru copii | Aparate masaj picioare | Jucării pentru copii cu autism
Dispraxia este o tulburare de dezvoltare care afectează planificarea și executarea coordonată a mișcărilor. La copii se poate manifesta prin stângăcie, mers însușit mai târziu, dificultăți la scris, îmbrăcat sau folosirea tacâmurilor. La adulți poate influența activitatea profesională, condusul, orientarea în spațiu și organizarea sarcinilor zilnice.
Dispraxia nu afectează inteligența. Totuși, fără sprijin adecvat, poate reduce încrederea în sine, poate îngreuna activitatea școlară și poate determina copilul să evite sportul sau jocurile în grup.
Ce este dispraxia?
Dispraxia, numită și tulburare de coordonare a dezvoltării, afectează capacitatea de a planifica și controla mișcările. Persoana știe ce dorește să facă, însă corpul nu reușește întotdeauna să execute mișcarea suficient de precis, fluent sau în ordinea corectă.
Nu este vorba doar despre neîndemânare. Dificultățile sunt de lungă durată și pot influența:
- mersul, alergarea, săriturile și mersul pe bicicletă;
- prinderea, aruncarea sau lovirea mingii;
- desenul, scrisul și folosirea foarfecii;
- utilizarea tacâmurilor;
- încheierea nasturilor și legarea șireturilor;
- organizarea activităților școlare sau profesionale.
Cauzele exacte nu sunt complet cunoscute. Un anumit rol îl pot avea dezvoltarea diferită a sistemului nervos, predispoziția ereditară, nașterea prematură sau greutatea mică la naștere.
Diagnosticul dispraxiei nu se stabilește doar pe baza stângăciei. Specialistul evaluează coordonarea, echilibrul, motricitatea fină și grosieră, precum și capacitatea copilului de a realiza activități corespunzătoare vârstei. În literatura internațională, acest proces poate fi întâlnit și sub denumirea dyspraxia diagnosis.
În cadrul unui program recomandat de specialist, pot fi folosite și covorase senzoriale. Acestea permit exersarea mersului lent, a echilibrului, a transferului greutății și a perceperii diferitelor suprafețe cu ajutorul tălpilor.
Tipurile de dispraxie și cum se manifestă
Dispraxia poate afecta diferite componente ale mișcării. La aceeași persoană pot apărea simultan dificultăți de motricitate grosieră, motricitate fină și planificare a activităților.
Dispraxia motorie grosieră
Motricitatea grosieră cuprinde mișcările întregului corp necesare pentru mers, alergare, sărituri și menținerea echilibrului.
Manifestările frecvente includ:
- căderi și împiedicări repetate;
- mers nesigur sau necoordonat;
- dificultăți la urcarea și coborârea scărilor;
- probleme la prinderea sau lovirea mingii;
- oboseală rapidă în timpul activităților fizice;
- evitarea sportului și a jocurilor active.
Mersul nesigur nu indică întotdeauna dispraxia la copii. Acesta poate fi asociat și cu probleme ortopedice, slăbiciune musculară sau afecțiuni neurologice. Dacă dificultățile persistă sau copilul pierde abilități deja dobândite, este necesară evaluarea medicală.
Pentru exersarea echilibrului poate fi creat un traseu senzorial simplu din covorașe Ortek. Suprafețele diferite oferă tălpilor stimuli variați și ajută la antrenarea pășirii, stabilității și transferului greutății corporale.
Dispraxia motorie fină
Motricitatea fină include mișcările precise ale degetelor, mâinilor și încheieturilor. Este necesară la scris, desenat, îmbrăcat și folosirea obiectelor mici.
Dificultățile se pot manifesta prin:
- scris lent sau greu de citit;
- apăsarea prea puternică ori prea slabă a creionului;
- dificultăți la folosirea foarfecii;
- scăparea frecventă a obiectelor;
- probleme la încheierea nasturilor;
- coordonare redusă între mână și ochi.
Copilul poate înțelege corect sarcina, dar executarea acesteia necesită mai multă atenție și energie. Din cauza oboselii, poate începe să evite scrisul, desenul sau activitățile creative.
Mozaicurile, cuburile de construcție, plastilina, jocurile de înșirare și alte Jucării educative copii pot susține precizia mișcărilor, coordonarea mână-ochi și planificarea acțiunilor. Este recomandat să se înceapă cu sarcini simple, iar dificultatea să fie crescută treptat.
Dificultăți de planificare motorie
Unii copii pot executa separat fiecare mișcare, dar întâmpină dificultăți când trebuie să combine mai mulți pași în ordinea corectă. Problema poate apărea la îmbrăcat, spălatul pe dinți, pregătirea ghiozdanului sau respectarea instrucțiunilor complexe.
Este util ca activitatea să fie împărțită în pași scurți. În loc de „Îmbracă-te”, copilului i se poate spune: „Ia tricoul. Găsește deschiderea pentru cap. Introdu o mână, apoi cealaltă.” Instrucțiunile ilustrate pot face sarcina mai ușor de urmărit.
Dispraxia la adulți
Dispraxia la adulți poate afecta orientarea în spațiu, activitățile manuale, învățarea unor proceduri noi și gestionarea timpului. Unele persoane au nevoie de mai mult timp pentru a organiza și finaliza sarcini complexe.
Pot fi utile listele de verificare, instrucțiunile scrise, mementourile electronice și împărțirea activităților în etape mai mici.
Informatii utile
Simptomele dispraxiei
Manifestările diferă în funcție de vârstă și de severitatea tulburării. Printre cele mai frecvente dyspraxia simptome se numără:
- întârzierea dezvoltării motorii;
- neîndemânare și probleme de echilibru;
- împiedicări sau loviri frecvente de obiectele din jur;
- dificultăți în învățarea unor mișcări noi;
- scris lent și obositor;
- probleme de orientare în spațiu;
- oboseală rapidă în timpul sarcinilor motorii;
- dificultăți de planificare și organizare.
Copilul poate părea neatent deoarece trebuie să se concentreze intens asupra mișcării. De exemplu, dacă își îndreaptă atenția spre poziția creionului în mână, îi poate fi mai greu să urmărească în același timp conținutul sau ortografia textului.
Dispraxia și ADHD
Dispraxia și ADHD sunt tulburări de neurodezvoltare diferite, dar pot apărea simultan. În cazul ADHD predomină problemele de atenție, impulsivitate și reglare a activității, iar în dispraxie principalele dificultăți sunt planificarea și coordonarea mișcărilor.
Asocierea dintre cele două afecțiuni este întâlnită în sursele internaționale și sub expresia dyspraxia and ADHD. Copilul poate avea nevoie de instrucțiuni scurte, un program previzibil, pauze regulate și mai mult timp pentru finalizarea sarcinilor.
Mai multe recomandări despre organizarea programului, atenție și activități potrivite pot fi găsite în articolul ADHD la copii: cauze, simptome și metode de coping fără medicamente.
Cum poate fi prevenită dispraxia?
Dispraxia de dezvoltare nu poate fi prevenită complet, deoarece este asociată cu modul în care se dezvoltă sistemul nervos. Sprijinul timpuriu poate însă limita consecințele, precum scăderea condiției fizice, pierderea încrederii în sine și evitarea permanentă a mișcării.
Pentru susținerea dezvoltării motorii se recomandă:
- monitorizarea etapelor de dezvoltare ale copilului;
- consultarea timpurie a unui specialist;
- exersarea regulată a abilităților necesare;
- împărțirea activităților complexe în pași simpli;
- încurajarea mișcării fără presiune asupra performanței;
- colaborarea cu un fizioterapeut sau terapeut ocupațional.
Mersul pe un traseu senzorial
- Așezați pe podea câteva covorașe cu suprafețe diferite.
- Copilul trece lent de pe un element pe altul.
- Se oprește câteva secunde pe fiecare suprafață.
- Încearcă să calce cu toată talpa și să își mențină echilibrul.
Exercițiul poate fi realizat timp de 3–5 minute. Acesta susține stabilitatea, controlul pășirii și perceperea poziției picioarelor.
Informatii utile
Transferul greutății corporale
- Copilul stă cu picioarele depărtate la lățimea șoldurilor.
- Transferă lent greutatea pe piciorul drept.
- Revine în centru și repetă spre partea stângă.
- Tălpile rămân pe podea pe tot parcursul exercițiului.
Se recomandă 8–10 repetări pentru fiecare parte. Exercițiul ajută la dezvoltarea echilibrului și a controlului corporal.
Atingeri încrucișate
- Copilul stă în picioare sau așezat, cu spatele drept.
- Atinge genunchiul stâng cu mâna dreaptă.
- Apoi atinge genunchiul drept cu mâna stângă.
- Mișcările sunt efectuate lent și alternativ.
Se pot realiza câte 10 repetări pe fiecare parte. Activitatea susține coordonarea dintre partea dreaptă și cea stângă a corpului. Pentru diversificare se poate folosi o minge moale sau alte accesorii fitness pentru acasa, potrivite vârstei copilului.
Exercițiile trebuie să fie scurte, regulate și adaptate capacităților copilului. Câteva minute de activitate zilnică sunt, de obicei, mai utile decât un antrenament lung și obositor efectuat o singură dată pe săptămână.
Dispraxia este o tulburare de coordonare de lungă durată, care poate influența mișcarea, autonomia, învățarea și activitatea profesională. Diagnosticul timpuriu, sprijinul specializat și exercițiile regulate pot reduce impactul asupra vieții de zi cu zi. Copilul trebuie încurajat să avanseze în ritmul propriu și să se bucure de fiecare progres.
Cele mai vândute produse
